Înțelesuri
- 1
Care aruncă săgeți; (ca substantiv) arcaș.
„Săgetătorii regelui stăteau pe ziduri, cu arcurile întinse.”
- 2
(Figurat; despre privire sau vorbe) Tăios, pătrunzător, plin de ironie.
„I-a aruncat o privire săgetătoare.”
- 3
(Cu majusculă, „Săgetătorul”) Numele unei constelații și al nouălea semn al zodiacului.
„Sora mea e născută în zodia Săgetătorului.”
Cum se folosește
Forme: săgetătoare (f. sg. și pl.), săgetători. Zodia se scrie cu majusculă: Săgetător.
Forme flexionare
- masculin plural
- săgetători
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „a săgeta”, cu sufixul „-ător”.