Înțelesuri
- 1
Pasăre călătoare mică, cu coada bifurcată, care mănâncă insecte și își face cuib sub streașini.
„Rândunica a sosit primăvara.”
- 2
(În compusul rândunică-de-mare) Pește de mare care se mișcă pe fund folosindu-și înotătoarele mari.
„Rândunica-de-mare este un pește cu înotătoare mari.”
- 3
Cea mai de sus pânză a unui catarg.
„Marinarii au întins rândunica.”
Sinonime
- rândunea
Cum se folosește
Plural: rândunici.
Expresii și locuțiuni
- rândunică-de-marepește marin care înoată pe fund cu ajutorul înotătoarelor pectorale.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- rândunicii/rândunelei
- plural
- rândunici/rândunele
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la rândunea, cu sufixul -ică.