Înțelesuri
- 1
Preparat din foi de aluat cu umplutură de brânză, de carne, de fructe sau de legume, copt ori prăjit.
„A făcut plăcintă cu mere pentru duminică.”
- 2
Bucata tăiată dintr-o astfel de mâncare.
„Mai e o plăcintă pe farfurie.”
Sinonime
- ștrudel
- pateu
Expresii și locuțiuni
- Plăcintă cu poalele-n brâuplăcintă cu brânză, cu colțurile aluatului împăturite spre mijloc.
- A găsi plăcinta gataa veni la lucrul făcut de alții.
- Se vinde ca plăcinta caldăse vinde foarte repede.
Etimologie
Moștenit din latină (placenta „turtă”).