Înțelesuri
- 1
Spaimă puternică și bruscă, adesea fără temei, care pune stăpânire pe cineva și îl face să-și piardă judecata.
„L-a cuprins panica atunci când n-a mai găsit copilul în curte.”
- 2
Învălmășeala unei mulțimi cuprinse de o asemenea spaimă.
„În sală s-a produs panică și lumea a fugit spre ieșiri.”
Sinonime
- spaimă
- groază
- învălmășeală
Expresii și locuțiuni
- A intra în panicăa se speria tare și a-și pierde cumpătul.
Etimologie
Din neogrecescul panikós și francezul panique; la origine, spaima pe care o stârnea zeul Pan.