Înțelesuri
- 1
Bijuterie purtată la gât, atârnată de un lănțișor sau de o panglică.
„I-a dăruit un pandantiv în formă de inimă.”
- 2
(Arhitectură) Element triunghiular curbat, care susține o cupolă între arcele mari ale unei biserici.
„Pandantivii bisericii sunt pictați cu evangheliști.”
Cum se folosește
Plural: pandantive.
Forme flexionare
- plural
- pandantive
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (pendentif).