Înțelesuri
- 1
Meserie, mai ales una bazată pe muncă manuală pricepută.
„Olăritul e un meșteșug vechi în satul acesta.”
- 2
Pricepere, îndemânare, măiestrie.
„Covorul era lucrat cu mult meșteșug.”
- 3
(Figurat) Mijloc dibaci de a obține ceva; șiretlic.
„A găsit un meșteșug ca să scape de corvoadă.”
Cum se folosește
Plural: meșteșuguri. De aici: meșteșugar, meșteșugit.
Forme flexionare
- plural
- meșteșuguri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din maghiară (mesterség).