Înțeles
Copac cu scoarța albă, cu ramuri subțiri și mlădioase și cu frunze mici, care crește în ținuturile reci și temperate; și lemnul lui.
„Pe marginea lacului creșteau mesteceni cu trunchiuri albe.”
Cum se folosește
Plural: mesteceni.
Forme flexionare
- plural
- mesteceni
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul mastichinus.