Înțeles
Faptul de a mânui; folosirea unei unelte sau a unui obiect cu mâna.
„Mânuirea sabiei cere antrenament.”
Sinonime
Cum se folosește
Se pronunță «mâ-nu-i-re»; plural: mânuiri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- mânuirii
- plural
- mânuiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a mânui.