Înțelesuri
- 1
Felul în care e executat un obiect făcut cu mâna; execuție.
„Broderia are o lucrătură deosebit de fină.”
- 2
(Figurat, familiar) Uneltire, intrigă împotriva cuiva.
„Era o lucrătură pusă la cale de rivali.”
Sinonime
- execuție
- intrigă
Cum se folosește
Plural: lucrături.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- lucrăturii
- plural
- lucrături
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la lucra, cu sufixul -ătură.