Înțelesuri
- 1
Faptul de a (se) lovi; izbire.
„Lovirea mingii cu capul cere curaj.”
- 2
(Drept) Faptă prin care cineva lovește sau rănește pe altul.
„A fost cercetat pentru lovire și alte violențe.”
- 3
Atingerea țintei de un proiectil.
„Lovirea țintei de la prima încercare i-a adus premiul.”
- 4
(Figurat, învechit) Nenorocire, năpastă căzută pe capul cuiva.
„Seceta a fost o lovire grea pentru tot satul.”
Cum se folosește
Pluralul „loviri”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- lovirii
- plural
- loviri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).