Înțelesuri
- 1
Faptul de a arăta că ceva este îndreptățit, prin motive sau dovezi.
„Directorul a cerut o justificare pentru întârziere.”
- 2
Motiv sau explicație prin care cineva își apără o faptă.
„Nu a găsit nicio justificare pentru greșeala lui.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Genitiv-dativ articulat: justificării; plural: justificări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- justificării
- plural
- justificări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul a justifica (din franceză, justifier, și din latină, justificare).