Înțelesuri
- 1
Însușirea a ceea ce este imoral, contrar bunelor moravuri.
„Scriitorul a fost acuzat de imoralitate pentru romanul său.”
- 2
Faptă sau vorbă imorală.
„Ziarul a publicat o listă cu imoralitățile politicienilor.”
Antonime
Cum se folosește
Plural (pentru fapte): imoralități.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- imoralității
- plural
- imoralități
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (immoralité).