Înțelesuri
- 1
Faptul de a primi sau de a da bani ori favoruri pentru a călca legea sau datoria de serviciu.
„Procurorii investighează un caz de corupție la primărie.”
- 2
Decădere morală, stricare a obiceiurilor și a caracterului.
„Scriitorul a descris corupția unei societăți bogate, dar fără principii.”
Antonime
Cum se folosește
Se desparte co-rup-ți-e; plural: corupții. Varianta veche: corupțiune.
Forme flexionare
- articulat
- corupția
- genitiv-dativ articulat
- corupției
- plural
- corupții
- plural articulat
- corupțiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (corruption) și din latină (corruptio).