Înțeles
Metal alb-argintiu, moale, care nu ruginește, folosit la lipit și la acoperit alte metale; staniu.
„Soldățeii de jucărie erau turnați din cositor.”
Sinonime
Cum se folosește
Fără plural. Simbol chimic: Sn.
Forme flexionare
- plural
- cositoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (kositerŭ).