Înțelesuri
- 1
Faptul de a câștiga pe cineva cu bani sau cu alte foloase, ca să facă ceva necinstit; mituire.
„Procurorii anchetează o tentativă de corupere a unui martor.”
- 2
Stricarea morală a cuiva sau a unor obiceiuri; decădere.
„Cronicarii deplângeau coruperea moravurilor de la curte.”
- 3
Alterarea unui text sau a unei limbi față de forma lor bună.
„Copiștii neatenți au dus la coruperea textului vechi.”
Cum se folosește
Plural: coruperi.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- coruperii
- plural
- coruperi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a corupe”.