Înțeles
Faptul de a se deprava; corupție morală, desfrâu.
„Romanul descrie depravarea unei societăți.”
Antonime
Cum se folosește
Plural: depravări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- depravării
- plural
- depravări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a deprava (din franceză dépraver, din latină depravare).