Înțeles
Lipsă totală de inteligență; faptă sau vorbă prostească; neghiobie, nerozie.
„A făcut o idioțenie și acum regretă.”
Sinonime
- neghiobie
- tâmpenie
- nerozie
Antonime
Cum se folosește
Familiar, peiorativ. Plural: idioțenii.
Forme flexionare
- articulat
- idioțenia
- genitiv-dativ articulat
- idioțeniei
- plural
- idioțenii
- plural articulat
- idioțeniile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la idiot, cu sufixul -enie.