Înțelesuri
- 1
Stare de viață încetinită, ca un somn lung, în care unele animale petrec iarna.
„Ursul își începe hibernarea în noiembrie.”
- 2
(Fig.) Inactivitate, lenevie.
„Proiectul este în hibernare de luni de zile.”
Sinonime
- hibernație
- amorțeală
Antonime
Cum se folosește
Plural: hibernări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- hibernării
- plural
- hibernări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a hiberna (din franceză, hiberner, și din latină, hibernare).