Înțelesuri
- 1
Lipsă mare de hrană, care ține mult și lovește o țară sau o regiune întreagă.
„După seceta din 1946, Moldova a trecut printr-o foamete cumplită.”
- 2
(Familiar) Om căruia îi e mereu foame.
„Ce foamete ești, iar mănânci?”
Cum se folosește
Nu are plural.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- foametei
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).