Înțelesuri
- 1
Roată cu un șanț pe margine, pe care alunecă o frânghie, un cablu sau un lanț, folosită ca să ridici mai ușor greutăți.
„Găleata se ridica din fântână cu ajutorul unui scripete.”
- 2
Piesă a războiului de țesut, cu două roți, care mișcă ițele.
„Țesătoarea a reparat scripetele de la război.”
Sinonime
- muflă
- palan
Cum se folosește
Articulat: scripetele. Plural: scripeți.
Forme flexionare
- articulat
- scripetele
- plural
- scripeți
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din bulgară (skripec).