Înțelesuri
- 1
Creșterea mare a prețurilor; perioada în care totul e foarte scump.
„Iarna aceea a fost o scumpete cum nu mai văzuse nimeni.”
- 2
(Mai ales la plural) Lucru prețios, de mare valoare.
„Bunica ținea în cufăr tot felul de scumpeturi: broderii, salbe, icoane vechi.”
- 3
(Familiar, afectuos) Cuvânt cu care te adresezi unei persoane dragi.
„Ce mai faci, scumpete?”
- 4
(Învechit și popular) Zgârcenie, grija exagerată de a nu cheltui.
„De scumpete, nu-și cumpăra nici haine noi.”
Sinonime
- scumpătate
Antonime
- ieftinătate
Cum se folosește
Genitiv-dativ: scumpetei; plural (pentru lucruri prețioase): scumpeturi.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- scumpetei
- plural
- scumpeturi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).