Înțelesuri
- 1
Bucată dreptunghiulară de hârtie pe care se scrie; filă dintr-o carte, dintr-un caiet sau dintr-un registru.
„Rupe o foaie din caiet și scrie-mi numărul de telefon.”
- 2
Bucată foarte subțire dintr-un material, ca de tablă, de lemn sau de sticlă.
„Acoperișul magaziei e făcut din foi de tablă.”
- 3
Frunză; (botanică) petală sau sepală a unei flori.
„Vântul de toamnă a scuturat foile de pe nuc.”
- 4
(Urmat de alt cuvânt) Act oficial care dovedește un drept sau o obligație.
„Șoferul trebuie să aibă la el foaia de parcurs.”
- 5
(Învechit) Ziar sau revistă care apare regulat.
„Foaia orașului publica știri din toată țara.”
- 6
Lățimea unei pânze; bucată de pânză folosită pe toată lățimea ei la o haină.
„Fusta era cusută din patru foi de pânză.”
- 7
Strat subțire de aluat întins cu făcălețul, din care se fac plăcinte sau tăieței.
„Bunica întindea foile de plăcintă pe masa din bucătărie.”
Cum se folosește
Pluralul „foi”; articulat „foaia”, genitiv „foii”.
Expresii și locuțiuni
- A întoarce foaiaa-și schimba purtarea față de cineva, devenind mai aspru.
- Foaie volantătipăritură pe o singură foaie, împărțită cu un anumit prilej; filă liberă.
- Foaie de titlupagina de la începutul unei cărți, cu titlul, autorul, editura și anul apariției.
- Foaie de cortpânză groasă, care nu lasă apa să treacă, din care se fac corturi.
- Foaie-grasăplantă mică de munte cu frunze cărnoase și lipicioase, care prinde insecte.
Forme flexionare
- articulat
- foaia
- genitiv-dativ articulat
- foii
- plural
- foi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (folia, pluralul lui folium, ajuns singular); sensul de „ziar”, după franceza feuille.