DEX Dicționar

exmatriculare

substantiv femininun sens

Înțeles

  1. Excluderea definitivă a unui elev sau a unui student dintr-o școală ori dintr-o facultate; ștergerea lui din registrul matricol.

    „Absențele nemotivate l-au adus în pragul exmatriculării.”

Sinonime

Cum se folosește

Genitiv-dativ: exmatriculării; plural: exmatriculări. Despărțire: ex-ma-tri-cu-la-re.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
exmatriculării
plural
exmatriculări

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la „a exmatricula”.

Cuvântul de bază, în dicționar: a exmatricula

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera E