Înțeles
Care cere mult de la ceilalți, și de la sine, în privința seriozității și a corectitudinii; pretențios.
„Profesorul exigent verifica fiecare caiet.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Feminin: exigentă; plural: exigenți, exigente.
Forme flexionare
- masculin plural
- exigenți
- feminin
- exigentă
- feminin plural
- exigente
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (exigeant), latină (exigens) și din -ntis.