Înțelesuri
- 1
Faptul de a distruge ceva; nimicire.
„Distrugerea podului a izolat satul două luni.”
- 2
Ceea ce rămâne în urma unei nimiciri; pagubă mare.
„Furtuna a lăsat în urmă distrugeri însemnate.”
Sinonime
- nimicire
- ruinare
- prăpăd
Antonime
Expresii și locuțiuni
- Armă de distrugere în masăarmă capabilă să ucidă un număr foarte mare de oameni deodată.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- distrugerii
- plural
- distrugeri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a distruge”, împrumutat din italiană (distruggere).