Înțelesuri
- 1
Canapea fără spătar, pe care se poate sta sau dormi.
„Bunicul ațipea după-amiaza pe divanul din sufragerie.”
- 2
(În Imperiul Otoman) Consiliul marilor demnitari; (în Țările Române) sfatul domnesc; locul unde se adunau.
„Domnitorul și-a chemat boierii la divan.”
- 3
(Învechit) Judecată, proces ținut în fața sfatului.
„Pricinile mari se judecau la divan.”
- 4
Culegere de poezii a unui poet oriental, adunată după moartea lui.
„Divanul lui Hafez cuprinde sute de poeme.”
Cum se folosește
Plural: divane (și divanuri).
Expresii și locuțiuni
- divanul ad-hocAdunare a reprezentanților Moldovei și Țării Românești din 1857, care a cerut Unirea.
Forme flexionare
- plural
- divanuri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din turcă (divan).