Înțelesuri
- 1
Mobilă lungă, cu spătar și de obicei cu brațe, pe care se stă și uneori se doarme.
„A adormit pe canapea, cu televizorul pornit.”
- 2
Locul de pe această mobilă.
„Mai e o canapea liberă lângă fereastră.”
Expresii și locuțiuni
- Canapea extensibilăcanapea care se desface și se face pat.
- A sta pe canapea(figurat) a lenevi, a nu face nimic.
Forme flexionare
- articulat
- canapeaua
- genitiv-dativ articulat
- canapelei
- plural
- canapele
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din greaca modernă (kanapés), apropiat de franțuzescul canapé și de germanul Kanapee.