Înțeles
Dezamăgire, deziluzie, înșelare a speranțelor cuiva.
„Rezultatul a fost o mare decepție pentru fani.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Plural: decepții.
Forme flexionare
- articulat
- decepția
- genitiv-dativ articulat
- decepției
- plural
- decepții
- plural articulat
- decepțiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (déception) și din latină (deceptio, -onis).