Înțelesuri
- 1
Faptul de a decapita; tăierea capului.
„Decapitarea era o pedeapsă veche.”
- 2
(Fig.) Înlăturarea conducătorilor unei organizații.
„Decapitarea grupării a oprit atacurile.”
Sinonime
- tăierea capului
Cum se folosește
Plural: decapitări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- decapitării
- plural
- decapitări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a decapita (din franceză, décapiter).