Înțelesuri
- 1
Ornament din partea de sus a unei clădiri, a unei porți sau a unei mobile.
„Coronamentul palatului e împodobit cu statui de piatră.”
- 2
Partea de sus a unui dig, a unui chei sau a unui zid de sprijin, făcută de obicei din piatră cioplită.
„Valurile treceau peste coronamentul digului.”
Cum se folosește
Plural: coronamente.
Forme flexionare
- plural
- coronamente
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (couronnement), după „coroană”.