Înțelesuri
- 1
Întâmplare neplăcută și neașteptată, care aduce necaz; bucluc.
„A intrat într-o belea cu mașina împrumutată.”
- 2
Om sau lucru care nu-ți aduce decât încurcături.
„Câinele ăsta e o belea, nu un ajutor.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Familiar.
Expresii și locuțiuni
- A da de beleaa ajunge într-o încurcătură, a o păți.
Forme flexionare
- articulat
- beleaua
- genitiv-dativ articulat
- belelei
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din turcescul belâ.