Înțelesuri
- 1
Faptul de a afla; luare la cunoștință a unui lucru.
„Aflarea veștii l-a bucurat.”
- 2
Descoperire sau găsire a unui lucru.
„Aflarea adevărului a durat ani.”
Sinonime
Cum se folosește
Fără plural uzual.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- aflării
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a afla.