Înțelesuri
- 1
Potrivire între oameni, datorită unei asemănări sufletești.
„Între ei există o afinitate de gusturi.”
- 2
(Chimie) Proprietatea a două substanțe de a se combina.
„Oxigenul are afinitate pentru hidrogen.”
- 3
Însușirea unei țesături de a prinde un anumit colorant.
„Lâna are afinitate pentru acest colorant.”
- 4
(Juridic) Rudenie născută din căsătorie, între unul dintre soți și neamurile partenerului.
„Între cumnați există o afinitate legală.”
Sinonime
- potrivire
- înrudire
Antonime
Cum se folosește
Plural: afinități.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- afinității
- plural
- afinități
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (affinité), latină (affinitas) și din -atis.