Înțeles
Stare de dușmănie și de ceartă între oameni sau grupuri; ură, dezbinare.
„Între frați a stat o vrajbă veche.”
Sinonime
- dușmănie
- ceartă
Antonime
Cum se folosește
Plural: vrajbe.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- vrajbei
- plural
- vrajbe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (vražĭda).