Înțelesuri
- 1
Faptul de a face vrăji; meseria vrăjitorului.
„În Evul Mediu, femeile erau acuzate de vrăjitorie.”
- 2
Lucru care pare făcut prin farmece.
„Cum a reparat ceasul în cinci minute e curată vrăjitorie.”
Sinonime
- magie
- farmece
- descântec
- solomonie
Cum se folosește
Pluralul e „vrăjitorii”.
Etimologie
Format din „vrăjitor” și sufixul -ie.