Înțelesuri
- 1
Ramură tânără care crește dintr-o plantă; lăstar.
„Din butucul tăiat au răsărit vlăstare verzi.”
- 2
(Figurat) Urmaș, copil al unei familii.
„Vlăstarul familiei a preluat afacerea bunicului.”
Sinonime
- lăstar
- mlădiță
- urmaș
Antonime
Cum se folosește
Plural: vlăstare.
Forme flexionare
- plural
- vlăstare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din neogreacă (vlastári).