DEX Dicționar

tutelă

substantiv feminin3 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Ocrotirea legală a unui copil fără părinți sau a unei persoane care nu se poate îngriji singură; persoana numită de lege administrează și bunurile celui ocrotit.

    „După moartea părinților, fetița a fost pusă sub tutela unchiului.”

  2. 2

    Controlul pe care o instituție sau un stat îl are asupra unei organizații, a unui teritoriu dependent și altele asemenea.

    „Școala se află sub tutela ministerului.”

  3. 3

    Sprijin, ocrotire, protecție.

    „Tânărul pictor a crescut sub tutela unui maestru celebru.”

Sinonime

Cum se folosește

Plural: tutele. Genitiv-dativ: tutelei. Cel care o exercită se numește „tutore”.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
tutelei
plural
tutele

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franceză (tutelle) și din latină (tutela).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera T