Înțelesuri
- 1
Ocrotirea legală a unui copil fără părinți sau a unei persoane care nu se poate îngriji singură; persoana numită de lege administrează și bunurile celui ocrotit.
„După moartea părinților, fetița a fost pusă sub tutela unchiului.”
- 2
Controlul pe care o instituție sau un stat îl are asupra unei organizații, a unui teritoriu dependent și altele asemenea.
„Școala se află sub tutela ministerului.”
- 3
Sprijin, ocrotire, protecție.
„Tânărul pictor a crescut sub tutela unui maestru celebru.”
Sinonime
- ocrotire
- protecție
- epitropie
Cum se folosește
Plural: tutele. Genitiv-dativ: tutelei. Cel care o exercită se numește „tutore”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- tutelei
- plural
- tutele
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (tutelle) și din latină (tutela).