DEX Dicționar

tutore

substantiv masculin3 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Persoană numită de lege să aibă grijă de un copil fără părinți sau de cineva care nu se poate îngriji singur și să-i administreze bunurile.

    „După moartea părinților, unchiul a devenit tutorele copiilor.”

  2. 2

    Îndrumător care urmărește pregătirea unui elev sau a unui student.

    „Fiecare doctorand are un tutore care îi citește lucrarea.”

  3. 3

    Par sau băț de care se leagă o plantă tânără ca să crească dreaptă.

    „Am legat roșiile de tutori de lemn.”

Sinonime

  • epitrop
  • îndrumător
  • proptea
  • arac

Cum se folosește

Articulat: „tutorele”; pluralul „tutori”. Femininul e „tutoare”.

Expresii și locuțiuni

  • Tutore legalpersoana căreia instanța îi încredințează îngrijirea unui minor.

Forme flexionare

plural
tutori

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din italiana tutore și latina tutor; comparat cu franceza tuteur.

Alte cuvinte de pe litera T