Înțelesuri
- 1
Persoană numită de lege să aibă grijă de un copil fără părinți sau de cineva care nu se poate îngriji singur și să-i administreze bunurile.
„După moartea părinților, unchiul a devenit tutorele copiilor.”
- 2
Îndrumător care urmărește pregătirea unui elev sau a unui student.
„Fiecare doctorand are un tutore care îi citește lucrarea.”
- 3
Par sau băț de care se leagă o plantă tânără ca să crească dreaptă.
„Am legat roșiile de tutori de lemn.”
Sinonime
- epitrop
- îndrumător
- proptea
- arac
Cum se folosește
Articulat: „tutorele”; pluralul „tutori”. Femininul e „tutoare”.
Expresii și locuțiuni
- Tutore legalpersoana căreia instanța îi încredințează îngrijirea unui minor.
Forme flexionare
- plural
- tutori
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din italiana tutore și latina tutor; comparat cu franceza tuteur.