Înțelesuri
- 1
Numele oficial pe care îl poartă o persoană, o instituție sau un lucru.
„Universitatea și-a schimbat titulatura anul trecut.”
- 2
Ansamblul titlurilor la care are drept o persoană sau o instituție.
„Titulatura completă a domnitorului ocupa trei rânduri.”
Cum se folosește
Plural: titulaturi.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- titulaturii
- plural
- titulaturi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (titulature).