Înțelesuri
- 1
Care ține de părerea personală, nu de fapte; părtinitor.
„Opinia ei e subiectivă.”
- 2
(Filosofie) Care ține de conștiința individuală.
„Experiența subiectivă diferă de la om la om.”
- 3
Care ține de subiectivism.
„Teoria subiectivă pune accent pe gândirea individuală.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Feminin: subiectivă; plural: subiectivi, subiective.
Forme flexionare
- masculin plural
- subiectivi
- feminin
- subiectivă
- feminin plural
- subiective
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (subiectif).