Înțelesuri
- 1
Care este singur; izolat, singuratic.
„Un copac solitar stătea în mijlocul câmpului.”
- 2
(Despre locuri) Lipsit de oameni; pustiu, neumblat.
„Au străbătut o vale solitară.”
- 3
(Despre ființe) Care trăiește sau îi place să trăiască singur, departe de lume.
„Pictorul solitar locuia în munți.”
- 4
Diamant mare montat singur într-un inel sau într-o bijuterie.
„I-a dăruit un inel cu solitar.”
Sinonime
- singuratic
- izolat
- retras
Antonime
- sociabil
- înconjurat
Cum se folosește
Feminin: solitară; plural: solitari, solitare.
Expresii și locuțiuni
- floare solitarăfloare care crește singură pe tulpină.
Forme flexionare
- masculin plural
- solitari
- masculin plural
- solitare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (solitaire) și din latină (solitarius).