Înțelesuri
- 1
Felul de a fi al șmecherului; viclenia lui.
„A scăpat de amendă cu șmecheria obișnuită.”
- 2
Vorbă sau faptă de om șmecher; șiretlic prin care cineva trage un folos.
„Contractul e plin de șmecherii ascunse în scrisul mărunt.”
Antonime
Cum se folosește
Familiar. Se pronunță șme-che-ri-e.
Expresii și locuțiuni
- A umbla cu șmecheriia încerca să obții ceva pe căi ocolite și necinstite.
Forme flexionare
- articulat
- șmecheria
- genitiv-dativ articulat
- șmecheriei
- plural
- șmecherii
- plural articulat
- șmecheriile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din șmecher, cu sufixul -ie.