Înțelesuri
- 1
(Depreciativ) Grup de oameni care se țin laolaltă ca să facă lucruri urâte; bandă, clică.
„O șleahtă de bătăuși ținea în frică tot cartierul.”
- 2
(Istorie) Mica nobilime din vechea Polonie; și oastea formată din acești nobili.
„Șleahta polonă își alegea regele în adunări mari.”
Cum se folosește
Plural (cete): șlehte. G.-D.: șlehtei.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- șlehtei
- plural
- șlehte
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din poloneză (szlachta).