Înțelesuri
- 1
Ținerea unei persoane închise împotriva voinței ei, fără niciun drept.
„Bărbatul a fost condamnat pentru sechestrarea unei tinere.”
- 2
(Drept) Punerea unui bun sub sechestru, ca să nu poată fi vândut sau ascuns până se lămurește un proces sau o datorie.
„Executorul a dispus sechestrarea mașinii până la plata datoriei.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: sechestrări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- sechestrării
- plural
- sechestrări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a sechestra”.