Înțelesuri
- 1
(În Evul Mediu apusean) Tânăr nobil care ducea scutul și armele unui cavaler.
„Scutierul îi întinse cavalerului lancea.”
- 2
(Învechit) Ostaș înarmat cu scut.
„Scutierii formau un zid în fața armatei.”
Cum se folosește
Plural: scutieri.
Forme flexionare
- plural
- scutieri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la scut, cu sufixul -ier (după franceză écuyer).