Înțelesuri
- 1
Partea tare din mijlocul unor fructe, cu coajă lemnoasă, în care stă sămânța.
„Am scos sâmburii din vișine înainte de a face dulceața.”
- 2
(Figurat) Partea de căpătâi a unui lucru; miez, nucleu.
„În spatele glumei era un sâmbure de adevăr.”
- 3
(Figurat) Fărâmă, pic, cantitate foarte mică.
„N-avea niciun sâmbure de milă.”
Cum se folosește
Articulat: sâmburele; plural: sâmburi. Varianta „sâmbur” e rară.
Forme flexionare
- articulat
- sâmburele
- plural
- sâmburi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Cuvânt vechi, autohton; e înrudit cu albanezul sumbull.