Înțelesuri
- 1
Faptul de a fi relativ, de a depinde de altceva.
„Relativitatea gusturilor face imposibilă o părere unică.”
- 2
(Fizică) Proprietatea mărimilor fizice de a depinde de condițiile măsurării sau de sistemul de referință.
„Einstein a formulat teoria relativității.”
Antonime
Cum se folosește
Fără plural uzual.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- relativității
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (relativité).