Înțelesuri
- 1
Faptul că lumina, sunetul sau o imagine se întorc de pe o suprafață; reflexie, oglindire.
„Reflectarea luminii pe zăpadă te poate orbi.”
- 2
Felul în care ceva este arătat, redat sau oglindit în altceva.
„Romanul e o reflectare fidelă a vieții de la sat.”
Cum se folosește
Se desparte re-flec-. Plural: reflectări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- reflectării
- plural
- reflectări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a reflecta”.