Înțelesuri
- 1
Gândire adâncă și liniștită asupra unui lucru; cugetare.
„Retragerea la munte i-a dat timp de reflecție.”
- 2
Reflexie, întoarcerea luminii sau a undelor de pe o suprafață.
„Reflecția soarelui în lac îl orbea.”
Cum se folosește
Se pronunță re-flec-ți-e. Pluralul e „reflecții”. În fizică se spune „reflexie”.
Forme flexionare
- articulat
- reflecția
- genitiv-dativ articulat
- reflecției
- plural
- reflecții
- plural articulat
- reflecțiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza réflexion și latina reflexio, după „a reflecta”.