Înțelesuri
- 1
Faptul de a răni; producerea unei răni.
„Rănirea piciorului l-a ținut pe tușă o lună.”
- 2
(Fig.) Durere sufletească produsă cuiva.
„Rănirea orgoliului l-a făcut să tacă.”
Antonime
Cum se folosește
Plural: răniri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- rănirii
- plural
- răniri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a răni (din slavă, raniti).